Rolul suferinţei în Mântuirea noastră

Stareţul Ambrozie de la Mănăstirea Optina spunea: “Nu trebuie să uităm că în epoca noastră “sofisticată” chiar și copiii mici sunt afectaţi duhovniceşte de ceea ce văd și aud. Prin urmare, este nevoie de purificare, iar acest lucru se realizează doar prin suferință fizică… Trebuie să înțelegem că nimănui nu îi este dăruită fericirea cerească fără suferință.”

O persoană se mântuieşte nu numai prin faptele sale bune, ci și prin acceptarea suferinței ce vine în urma diverselor boli, nenorociri sau eșecuri (Luca 16: 19-31, Marcu 8: 31-38, Romani 6: 3-11, Evrei 12: 1-3 şi Galateni 6:14). Iisus Hristos ne dă tăria de care avem nevoie pentru a trece prin aceste suferinţe şi condiţii dificile, pentru a le transfigura, pregătindu-ne pentru pacea Sa eternă.

Raiul și Iadul sunt aşadar o stare a relației noastre cu Dumnezeu: fie unire cu El, fie pierzare. Iezerul de foc și raiul aparţin aceluiaşi tărâm, ambele fiind nu atât locuri, cât stări ale unei relaţii. De exemplu, pentru cineva care Îl urăște pe Dumnezeu, un astfel de loc al prezenței lui Dumnezeu va însemna o suferință veșnică. Biserica Ortodoxă învață că Raiul și Iadul aparţin aceluiaşi tărâm și că Iadul nu reprezintă o separarea simbolică sau fizică de Dumnezeu, ci este ceva pe care oamenii îl aleg.

Fără suferință, nu ne putem asuma crucea. Iar atunci când ne luăm crucea, în suferință, alături ne este Mântuitorul – Cel Care suferă împreună cu noi. Boala și suferința nu ne sunt date de către un Dumnezeu mânios și justiţiar care ne pedepseşte pentru că am păcătuit, ci mai degrabă sunt îngăduite de acest Dumnezeu iubitor, Care suferă împreună cu noi. Concepția teologico-juridică eronată referitoare la noţiunea de păcat pe care o întâlnim peste tot în Occident a dus la o denaturare a înţelesului suferinței și a legăturii dintrea aceasta şi păcat.

http://morningoffering.blogspot.com/


This entry was posted in Boală - Suferinţă - Vindecare. Bookmark the permalink.

Comments are closed.