Cateheze pentru Postul Mare (1). Duminica Vameșului și a Fariseului

Introducere

Duminica Vameșului și a Fariseului este prima duminică dintr-o perioadă de trei săptămâni ce precede Postul Mare. Acestă duminică marchează începutul unui sezon de pregătire pentru călătoria spirituală din Postul Mare, perioadă în care creștinii ortodocși se apropie de Dumnezeu prin participare la slujbele divine, rugăciune, post și acte de caritate. Tot în această zi începem să folosim în cadrul slujbelor cartea de cult numită ”Triod”, lucrare ce conține slujbele divine din această duminică și până în Sâmbăta dinaintea Paştilor.

*

Relatarea biblică

Denumirea acestei duminici provine dintr-o pildă pe care Domnul nostru Iisus Hristos a rostit-o şi pe care o găsim în Evanghelia după Luca (18:10-14). Este povestea a doi oameni. Un fariseu – adică membrul unei ”secte” evreiești recunoscută pentru respectarea meticuloasă a Torrei (sau a Legii lui Moise) – și un vameș, adică un funcţionar însărcinat de către legiuitorii romani cu responsabilitatea de a colecta impozitele de la conaţionalii săi evrei.

Ambii bărbați merg la Templu din Ierusalim. Fariseul stă drept și se roagă, mulțumind lui Dumnezeu că ”nu este ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, adulteri sau chiar ca vameșul acesta” (v. 11). Apoi începe să enumere realizările sale în plan spiritual, declarând că “posteşte de două ori pe săptămână şi dăruieşte a zecea parte din veniturile pe care le acumulează” (v. 12). În contrast direct cu el, vameșul se retrage într-un loc unde nu poate fi observat de către alții și îşi bate pieptul zicând: “Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!” (v. 13).

După ce spune această parabolă, Iisus afirmă că vameșul s-a întors la casa lui mai îndreptăţit (În dublul înţeles: mai îndreptat din starea păcatului şi, prin aceasta, mai îndreptăţit la îndurarea lui Dumnezeu) decât fariseul. El conchide: “Oricine se înalță pe sine va fi smerit și cine se smerește pe sine va fi înălțat” (v. 14).

Tema acestei parabole este pocăința. Pocăința este ușa prin care intrăm în Postul Mare, punctul de plecare al călătoriei spirituale înspre Sfintele Paști. A te căi” înseamnă mult mai mult decât acel sentiment de auto-compătimire sau regret inutil pentru lucrurile făcute în trecut. Traducerea exactă a cuvântului pocăinţă este “schimbare a minții, a modului de gândire”. Cel care se pocăieşte de păcatele sale este reînnoit, este transformat din punct de vedere interior pentru a dobândi un mod proaspăt de a privi legătura lui cu Dumnezeu și cu semenii. Greşala fariseului este că el nu are nici cea mai mică dorință de a schimba modul lui de gândire; se complace, e mulțumit de sine și astfel nu îi lasă niciun loc lui Dumnezeu să lucreze în el. Evanghelia îl descrie ca pe un om mulțumit doar cu sine însuși, un om care crede că a respectat totul în materie de religie. Dar, în mândria lui, el falsifică însuşi sensul religiei sau credinței adevărate. El reduce credinţa la lucrurile exterioare, măsurând pietatea sa în suma de bani pe care o dăruieşte în scopuri caritabile.

Vameșul, pe de altă parte, tânjește cu adevărat după o schimbare. O schimbare a minții şi a vieţii. Se smereşte pe sine iar smerenia lui îl îndreptăţeşte înaintea lui Dumnezeu. El devine, folosind cuvintele Mântuitorului din Predica de pe Munte (Matei 5:3), ” sărac cu duhul”. Adică recunoaște că este un om păcătos și știe că mântuirea lui atârnă de mila iubitoare a lui Dumnezeu. Găsim aici un exemplu de smerenie adevărată – aspect esențial al pocăinței autentice. O “schimbare a minții” și o transformare a vieții noastre poate avea loc doar atunci când ne smerim înaintea lui Dumnezeu, când dorim să ne întoarcem de la întunericul păcatelor pentru a primi harul lui Dumnezeu în inimile noastre.

Pregătirea noastră pentru Postul Mare începe, aşadar, cu o rugăciune pentru a dobândi smerenia – începutul adevăratei pocăințe. Prin pocăință ne regăsim și ne reîntoarcem la ordinea adevărată a lucrurilor, având loc o restaurare a viziunii noastre asupra vieţii spirituale – viziune care ne va fi reper într-o lume extrem de dificilă și provocatore pentru credinţa noastră. Intrând în Postul Mare cu umilință și pocăință putem atinge o comuniune mai profundă cu Dumnezeu, pe măsură ce primim iertarea şi binecuvântarea Lui și pe măsură ce El ne călăuzeşte către noi înălțimi spirituale.

*

Lecturile biblice şi cântările liturgice ale sărbătorii

În cadrul Sfintei Liturghii se citesc astăzi următoarele fragmente biblice: II Timotei 3: 10-15, Luca 18. 10-14.

Fragmente din cântările liturgice ale sărbătorii:

  • “Să nu ne rugăm ca fariseul, fraţilor, că tot cel ce se înalţă pe sine, se va smeri. Ci să ne smerim înaintea lui Dumnezeu prin postire, ca vameşul strigând; Dumnezeule, milostiveşte- Te spre noi păcătosii !” PENTRU A ASCULTA, CLICK AICI
  • „Fariseul de slava deşartă fiind biruit, iar vameşul cu pocăinţă plecându-se, au venit la Tine Însuţi, Stăpâne. Ci acela, lăudându-se, s-a lipsit de bunătăţi; iar acesta, negrăind, s-a învrednicit darurilor. În aceste suspinuri întăreşte-mă, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni”. (Din slujba Vecerniei) PENTRU A ASCULTA, CLICK AICI

***Sursă: http://lent.goarch.org/publicanpharisee/learn/

This entry was posted in Postul Mare. Bookmark the permalink.

Comments are closed.