Cateheze pentru Postul Mare (3). Duminica Înfricoşatei Judecăţi

Introducere

Duminica Judecăţii este pen-ultima duminică dintr-o perioadă de trei săptămâni ce precede Postul Mare. Tema acestei zile este judecata universală a tuturor oamenilor, ce vor sta înaintea tronului slavei lui Dumnezeu atunci când Iisus Hristos va reveni întru slavă.

*

Relatarea biblică

Denumirea acestei duminici este inspirată din parabola rostită de către Domnul nostru Iisus Hristos cu privire la A Doua Sa Venire și Judecata care va urma, atât a celor vii cât şi a celor morți. În Evanghelia după Matei (25:31-46) Domnul Hristos vorbește despre ceea ce se va întâmpla în acel moment al istoriei, când El va “veni întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El” (v. 31).

La re-venirea Sa, “El va şedea pe tronul slavei Sale” și toate neamurile (naţiunile) vor fi adunate înaintea Lui. El le va separa “precum desparte păstorul oile de capre” (v. 32). Oile vor fi plasate în dreapta Sa, iar caprele în stânga.

Celor din dreapta, Domnul le va spune: “Veniți, binecuvântații Părintelui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (v. 33-34).

Aceasă Împărăţie le este oferită pentru compasiunea și slujirea celor care au fost în nevoie. “… Căci am fost flămând și Mi-ați dat mâncare; însetat am fost și Mi-ați dat de băut; am fost străin, și M-ați primit; am fost gol si M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav și M-ați vizitat; am fost în temniță și ați venit la Mine”.

Şi aceştia se vor întreba când au făcut toate acestea. Iar Domnul le va răspunde prin a spune, “Adevăr vă spun, întrucât aţi făcut unuia dintr’aceşti foarte mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut” (v. 35-40).

Hristos Împăratul, așezat pe tronul Său de judecată, se va întoarce apoi către cei din stânga Lui și le va spune: “Plecați de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic pregătit pentru diavol și pentru îngerii lui” (v. 41). El îi va condamna pentru că nu L-au hrănit atunci când a fost înfometat, sau când a fost însetat, nu l-au primit când a fost străin, nu L-au îmbrăcat când a fost gol şi nici nu l-au vizitat când a fost bolnav sau în închisoare.

Iar ei îi vor cere socoteală Domnului, întrebând când au omis toate acestea. Şi vor primi următorul răspuns: “Adevăr vă spun, întrucât nu aţi făcut unuia dintr’aceşti foarte mici fraţi ai Mei, nici Mie nu Mi-aţi făcut “(v. 42-45)

Iisus conchide cuvintele Sale despre Judecată afirmând că cei din stânga “vor merge la osânda veșnică, iar drepţii la viața veșnică” (v. 46)

*

În duminicile precedente, ne-am concentrat pe răbdarea şi iubirea nemărginită a lui Dumnezeu, pe disponibilitatea de a accepta pe fiecare păcătos care se întoarce la El. Dar în această a treia duminică a Triodului ni se aminteşte şi un alt adevăr, complementar: nimeni nu este atât de răbdător și milostiv ca Dumnezeu, dar pentru cei care nu se pocăiesc va exista o judecată. Dumnezeul iubirii este de asemenea şi Dumnezeul dreptății, iar atunci când Iisus Hristos va veni din nou întru slavă, El va veni ca Judecător. Acesta este mesajul Postului Mare pentru fiecare dintre noi: să ne întoarcem cât mai avem încă timp, să ne pocăim înainte de a veni sfârșitul.

Această duminică subliniază dimensiunea eshatologică a Postului Mare – ca pregătire pentru a Doua Venire a Mântuitorului, pentru Paștile cele veşnice din veacul viitor. Această temă va fi dezvoltată şi în primele trei zile din Săptămâna Mare. Dar judecata de care vorbim nu va avea loc doar cândva, în viitor. Ci aici și acum, în fiecare zi și fiecare ceas, închizându-ne inimile față de semenii noştri, suntem deja judecaţi.

O altă temă a acestei duminici este cea a iubirii. Care va fi criteriul de judecată la A doua Venire a lui Hristos? Parabola citită mai sus conţine răspunsul: dragostea. Dar nu o simplă preocupare umanitară pentru ”dreptate” și pentru “săraci” – concepte abstracte şi impersonale, ci dragostea concretă și personală pentru cel de lângă noi, pentru persoanele concrete pe care le întâlnim în fiecare zi în viețile noastre.

Iubirea creștină este “imposibilul posibil” de a vedea pe Hristos în semenul tău, oricine ar fi el sau ea, semen pe care Dumnezeu, în planul Său etern și tainic, a decis să-l trimită în viața ta; chiar şi pentru câteva momente – nu ca o ocazie pentru a face o “faptă bună” sau un act de filantropie, ci ca începutul unei părtăşii în Dumnezeu Însuși.

Parabola Judecății ne vorbeşte despre dragostea creștină. Nu toți dintre noi sunt chemați să facă ceva remarcabil pentru “umanitate”, dar fiecare dintre noi primeşte darul iubirii lui Hristos. Şi știm că toţi avem nevoie de această iubire personală, de recunoașterea de către alţii a acelei părţi frumoase a sufletului nostru. Mai ştim de asemenea că oameni se mai află în închisoare, sunt bolnavi, însetaţi sau flămânzi pentru că această dragostea personală le-a fost refuzată. Și, în sfârșit, mai știm că oricât de îngust și limitat este cadrul existenței noastre personale, fiecare dintre noi a fost făcut responsabil pentru o mică parte a Împărăţiei lui Dumnezeu, pentru o mică parte a iubirii lui Hristos. Astfel, dacă vom fi acceptat sau nu această responsabilitate, dacă vom fi iubit sau refuzat acest lucru va constitui criteriul judecății.

*

Lecturile biblice şi cântările liturgice ale sărbătorii

În cadrul Sfintei Liturghii se citesc astăzi următoarele fragmente biblice: I Corinteni 8:8-9:2, Matei 25: 31-46.

Aceasta este ultima zi în care carnea este permisă înainte de Postul Mare. Săptămâna următoare este ”săptămâna brânzei”, săptămână în care produsele ovo-lacto-vegetariene pot fi consumate în fiecare zi a săptămânii.

Fragmente din cântările liturgice ale sărbătorii:

  • ” De vreme ce eu, păcătosul, am văzut prea bine că această lume este deşartă şi degrab trecătoare, m-am uitat în urma mea şi am văzut moartea stând lângă mine… Și am zis sufletului meu: «Suflete, suflete, până ce eşti viu, pocăieşte-te, că trecând din lumea aceasta, nu vei mai avea vreme de pocăinţă…» Și iarăşi m-am uitat spre răsărit şi am văzut o lumină strălucind şi către mine aşa grăind: «Eu sunt Arhanghelul Mihail şi sunt trimis la tine, suflete». Iar sufletul, înfricoşându-se, a zis către dânsul: «Sfinte, Sfinte Arhanghele, mă rog, mă rog, mai lasă-mă puţin să vieţuiesc, şi-ţi voi da aurul şi argintul». Iar el a zis: «Timp ai avut, în viaţa ta, ca prin milostenie să fi cheltuit aurul şi argintul. Iar acum, numaidecât, sufletul se cere de la tine, să meargă înaintea Domnului să dea seama de faptele ce a lucrat în viaţă şi să-şi ia plata, după osteneala sa»” PENTRU A ASCULTA, CLICK AICI

***Sursă: http://lent.goarch.org/judgement/learn/

This entry was posted in Postul Mare. Bookmark the permalink.

Comments are closed.