Cateheze pentru Postul Mare (4). Duminica Iertării

Introducere

Duminica Iertării este ultima duminică înainte de începerea Postului Mare. În această zi ni se amintește de izgonirea lui Adam și a Evei din Grădina Edenului – eveniment evocat pentru a ne arăta cât de mult cădem, la rândul nostru, atunci când ne separăm de Dumnezeu. La începutul Postului vedem, așadar, cât de mult avem nevoie de iertarea divină; iar inimile, mintea și eforturile noastre sunt călăuzite pentru a ne re–întoarce la El prin pocăință.

*

Relatarea biblică

Duminica Iertării are două teme: comemorează izgonirea lui Adam din Rai și accentuează nevoia noastră de iertare. Există motive evidente pentru ca aceste două lucruri să ne fie aduse în atenție chiar acum, în pragul Postului Mare. Una dintre imaginile principale pe care le regăsim în imnele Bisericii din perioada Triodului este întoarcere în Paradisul pierdut… În Postul Mare plângem și noi – la nivel duhovnicesc – împreună cu Adam și Eva înaintea porților închise ale Edenului și ne pocăim împreună cu ei pentru păcatele care ne-au privat de comuniunea cu Dumnezeu. Dar Postul Mare constituie, în aceeași măsură, și un moment în care ne pregătim să celebrăm evenimentul mântuitor al Morții și Învierii lui Hristos – eveniment care a redeschis pentru noi Paradisul (Luca 23:43). Așadar, durerea exilului nostru spiritual în ținutul păcatului este temperată de speranța re-dobândirii Raiului.

Cea de-a doua temă, cea a iertării, este subliniată în lectura evanghelică pentru această duminică (Matei 6,14-21) și într-o ceremonie specială a iertării reciproce, ceremonie ce are loc la sfârșitul Vecerniei de duminică seara. Înainte de a intra în Post, suntem atenționați că nu există postire adevărată, pocaință autentică sau reconciliere cu Dumnezeu, dacă nu vom fi împăcați unul cu altul. Un post din care lipsește compasiunea este un post al demonilor. Noi nu parcurgem călătoria spirituală a Postului ca indivizi izolați, ci ca membrii unei familii. Ascetismul și postul nostru nu trebuie să ne despartă de ceilalți, ci ar trebui să ne lege de ei cu și mai puternice legături.

Duminica Iertării ne îndeamnă, de asemenea, să vedem Postul Mare și ca pe o eliberare din sclavia păcatului. Iar lectura din Evanghelie stabilește condițiile pentru această eliberare. În primul rând postirea – adică refuzul de a accepta ca firești dorințele și impulsurile naturii noastre căzute. Pentru a avea efect, postul nostru nu trebuie să fie ipocrit, adică o formă de bravură. Nu trebuie să ne “arătăm oamenilor că postim, ci Tatălui nostru Care este întru ascuns ” (v. 16-18)

A doua condiție este iertarea- “Dacă iertați oamenilor greșelile lor și Tatăl vostru Cel ceresc vă va ierta vouă” (v. 14-15). Triumful păcatului, semnul principal al dominației păcatului asupra lumii îl constituie diviziunea, opoziția, separarea, ura. De aceea, primul asalt asupra spiritual acestei cetăți a păcatului este iertarea – revenirea la unitate, solidaritate și iubire. A ierta înseamnă a pune între mine și “dușmanul meu” iertarea radiantă a lui Dumnezeu Însuși. A ierta înseamnă a respinge obsacolele (fundăturile) aparent fără ieșire ale relațiilor noastre inter-umane și a le raporta la Hristos. Iertarea este cu adevărat o descindere puternică a Impărăției lui Dumnezeu în această lume păcătoasă și căzută.

*

Lecturile biblice şi cântările liturgice ale sărbătorii

În cadrul Sfintei Liturghii se citesc astăzi următoarele fragmente biblice: Romani 13:11-14:4, Matei 6: 14-21.

În ziua următoare începe Postul Mare, o perioadă în care creștinii ortodocși sunt încurajați să practice postul, pocăință, mărturisirea păcatelor și să participe la slujbele Bisericii.

Fragmente din cântările liturgice ale sărbătorii:

  • Să nu întorci fața Ta…” PENTRU A ASCULTA, CLICK AICI

***Sursă: http://lent.goarch.org/forgiveness/learn/

This entry was posted in Postul Mare. Bookmark the permalink.

Comments are closed.