Cateheze pentru Postul Mare (6). Duminica Sfântului Grigorie Palama

De ce postim? La ce bun acest sacrificiu? De ce participăm la slujbele lungi din vremea postului? La ce folosește să ne rugăm? Pentru cei dintre noi care au început deja să se îndoiască și să se clatine după numai două săptămâni de Post, Biserica propune astăzi un răspuns. Iar acest răspuns este persoana Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul de Tesalonic, Grecia, în secolul al XIV-lea. Lui îi este dedicată această duminică.

Sfântul Grigorie, care L-a cunoscut pe Dumnezeu printr-o viață de rugăciune și asceză, a fost contemporan cu un filosof inteligent, un grec elenist pe nume Varlaam – care i-a devenit preopinent într-o foarte importantă polemică a vremii. Varlamm afirma că, în mod logic, este imposibil să-L cunoaștem pe Dumnezeu și că El ar fi, prin definiție, de necunoscut și inaccesibil pentru mintea umană. Auzind și studiind filosofia lui Varlaam, Sfântul Grigorie a recunoscut în așa zisa logică a celui din urmă o blasfemie, o erezie din punctul de vedere al Bisericii adevărate. Sf.Grigorie a intuit că lui Varlaam îi lipseau puritatea minții și a inimii și că, prin urmare, logica lui era o logică atee, care se încrede doar în propriile puteri mentale și în propria imaginație și nu în Creator.

Dacă Varlaam avea dreptate, atunci toată lucrarea lui Hristos pentru noi, de la Zămislirea și Nașterea Sa ca om, Circumcizia, Aducerea la Templu, Botezul, Răstignirea, Învierea, Înălțarea la Cer sau Trimiterea Duhului Sfânt la Rusalii sunt inutile, sunt toate în zadar. Spre deosebire de Varlaam, Sf. Grigorie afirma că, din moment ce Hristos Creatorul devenise Om și parte a creației, El a dăruit naturii umane sfințenia ca potențial – după chipul proprii Sale naturi umane. Prin trimiterea Duhului Sfânt peste întreaga creație, Ela făcut accesibilă sfințenia naturii noastre umane. Așa cum Soarele este cunoscut de noi prin energiile pe care le emană (căldură și lumină) așa și Dumnezeu poate fi cunoscut de către noi prin energiile necreate ale Duhului Sfânt.

Mai simplu, dacă respingem învățătura Sfântului Grigorie despre acest subiect, respingem lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos și, prin urmare, respingem de asemenea și venirea Duhului Sfânt. Filosofia lui Varlaam înseamnă că nu-L putem cunoaște pe Dumnezeu, că nu există nici un țel în post și rugăciune. De fapt, filosofia lui Varlaam a fost o negare a lui Dumnezeu și, prin urmare, una din pietrele de temelie ale ateismului secolelor care au urmat – cu necredința, cu masacre și genocide, cu sutele de milioane de victime pe care le-a creat. Într-adevăr, filosofia lui Varlaam este baza tuturor acestor idei recente, care afirmă că nu există Dumnezeu, că omul este singurul cap al Universului, neexistând nimic mai măreț decât omul în acest univers gol și lipsit de Dumnezeu.

Sf. Grigorie afirma opusul celor scrise de Varlaam. El spunea că omul poartă în sine două tendințe, una îndreptată spre bine și alta spre rău. Cu toate acestea, tendința înspre bine poate fi dezvoltată în om numai prin dobândirea harului lui Dumnezeu, energia divină necreată trimisă nouă de către Dumnezeu, accesibilă în măsura în care inimile și mințile noastre sunt suficient de curățite pentru a primi acel har. Dar harul care ne luminează poate veni întru noi numai dacă ne pocăim, dacă ne asumăm postul (asceza) și rugăciunea, lacrimile și jertfirea de sine.

Este vital pentru noi să înțelegem că gândurile Sf. Grigorie, exprimate în detaliu în scrierile sale, nu sunt doar silogisme, nu reprezintă o altfel de filosofie ca și cea a lui Varlaam, ci ele se bazează pe experiență, fiind inspirate de Dumnezeu. El nu vorbește despre ”idei”, ci despre realitatea pe care a experimentat-o ca ascet în peștera care se poate vedea și astăzi în jurul Tesalonicului.

Aceasta este însăși realitatea Bisericii, acesta este harul energiilor lui Dumnezeu, aceasta este sfințenia, experiența și cunoașterea lui Dumnezeu nu din imaginție, nu din roadele fanteziei sau produsele rațiunii, ci realitatea lui Dumnezeu cunoscută și trăită de către cei care sunt cu inima și mintea curată. Pentru că, așa cum este scris: “Fericiți sunt cei cu inima curată, că ei vor vedea pe Dumnezeu”. Și tocmai acesta este țelul tuturor inimilor și minților creștinilor adevărați.

Sursa: http://www.orthodoxengland.org.uk/sermstgr.htm

This entry was posted in Postul Mare. Bookmark the permalink.

Comments are closed.